Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2013

Cei mai buni 67

Tatălui meu. Ştie aşteptarea. Ştie cuvintele. Ştie tăcerea. Ştie iertarea. Este Iubirea Necondiţionată. Iubeşte viaţa. M-a dus acum 25 de ani la "Zorba Grecul". (între timp, Youtube ul m-a trădat şi nu pot găsi o bucată civilizată din film...) El este 1 august. El este Numărul 1. La mulţi ani, tati! Sâmbătă, sărbătoarea noastră! Abia aştept! Nici nu ştiam cât de abia aştept!

N-am vrut să fiu un număr, ipocriţilor!

Pe la 25 de ani, datorită Luciei Verona pe care de atunci şi de aceea o respect şi o iubesc, am depăşit ce numesc psihologii "complexul". El a fost de la 9 ani, de la accident, cultivat de familie. De unii, prin muţenie, de alţii prin "ia să te vedem cum mergi, nu, nu-mi place, nu mergi frumos". Din cauza lui nu merg nici azi la plajă, ci doar la mare. Din cauza lui a trebuit să mă îndrăgostesc de turismul urban. Din cauza lui nu port rochii decât iarna. Din cauza lui, au venit, dar au plecat mai devreme sau mai târziu. Pentru mine, mereu prea devreme. Pe el nu îl doresc nimănui. Celor care cred că sunt frumoşi la trup şi la suflet le spun de câte ori apuc să nu mai pronunţe   "ciung", "şchiop", "mut", "damblagiu", pentru că niciodată nu au de unde să ştie când îi va lovi un tramvai. Celor care spun senini că ei nu au prejudecăţi le spun să îşi imagineze, vorbă cu vorbă, scena în care fata mult iubită va veni a